Idei

Am fost vineri cu Adi şi nevastă-sa la Pensiunea Ana Panzio, sau cum i-o zice. Crecă are şi sait, da' mi-i lene să mă uit care-i ăla. Fromoasă terasa. Fromoasă şi aşteptarea, care a fost cam de juma de oră. Să primim un meniu. Eu cum nu vroiam să mânc, dar am fost forţat, să mă mai îngraş niţel, am ales una bucată ciorbă de fasole, Adi o friptană ciudată cu cartofi ţărăneşti şi o salată de murături. Laura, nevastă-sa, legume pane şi orez. Toate stropite cu un vin roşu de Recaş. Asta am ales noi, şi am început să-i spunem blondei de acolo. Pac, ciorbă de fasole nu avem. Atunci iau una de burtă. Cu ardei şi smântână? Logic. Bun, Laura, legume pane nu avem. Atunci ciuperci pane. Este. Cu orez. Se rezolvă. Adi. Cartofi ţărăneşti n-avem, prăjiţi, piure sau natur. Natur. Recaş. Nu este, este nu mai ştiu ce. Bun şi ăla. Şi 3 Cola. Cola aveţi, nu? Daaaaa, este! După juma de oră. Orez nu mai este, avem cartofi piure, prăjiţi, da, ştim, şi natur. Prăjiţi. După încă juma de oră, apare smântâna mea, cu ardeiu'. După 5 minute, ciorba. Timp în care eu studiam cu atenţie smântâna. Nu părea ea prea smântâna. Să vezi că ăştia mi-au adus iaurt! Gust, iaurt. Gustă şi Adi, iaurt. Sărumâna că vă gândiţi la sănătatea mea, că-i destul de grasă ciorba, dacă mai puneam şi smântână, cine ştie unde-mi sărea colesterolul, aşa mai bine cu iaurt. În fine, mâncarea lor fu acceptabilă, ciorba mea cu iaurt cam ca cerealele cu lapte dimineaţa, şi eu urăsc să mănânc dimneaţa, cât şi cerealele. Mulţumesc fetelor de la Ana că m-au învăţat cum să mânc sănătos. Puteam trăi şi fără.
În rest, ce să mai zâc, e bine. Ceea ce bine. Afară plouă. Io vă las, că dă nepotu' o bere de ziua lui, La Mulţi Ani nepoate!
Pa mă.
P.S. Oare ălea de fac reclamă la absorbante, îs pe ciclu când fac reclama ? Că altfel, io nu le cred. Nu că aş fi mare consumator de aşa ceva. De absorbante zic.