Revelionu' la români

Deci tocmai a fost Revelionul. Minunat. L-am făcut la Europa, sală de net. Da. Ce are? Mno, la 12 fără, am ieşit afară, să vedem foacele de artificii... Eh, fură OK. Fură şi românu', deci ele de ce să nu fură? Aşaaa, şi cum mă uitam eu la foace, trece unul pe lângă mine, îmbrăcat cam sumar, mă uit lung la el, vară nu-i, cald, nici atât, deci ce e cu el? Când mă uit mai bine, sânge pe bluza-i subţire... Mă uit mai atent, sânge pe mână, care era învelită în geacă. Care la capătul mânecii drepte era roşie de sânge. Clar, petardă. Bun aşa române.

Nu mai este bere. Cine merge după? Yours truly. Mă execut, că aşa e meciu'. În faţă la Concordia, Concordia e un fel de Hilton de la ţară, adică de la noi, una, cu unu'. El o ţinea cum putea, ea întinsă pe geamu' de la marele hotel, sâmgera. Nu de acolo mă!!! Din nas. Sau aşa am văzut eu, cel puţin. Se mai întâmplă. Fata umplea stelele, patru la număr, cu sânge.
Trece timpu', eu iau berea (frig afară!), mă întorc la marea Europă, ăia doi încă mai aveau două stele de umplut cu sânge.. Vaca plângea, el nu ştiu ce-i şoptea... Important e că ea plângea, chestie care nu opreşte sângele, deşteapto! Nu mai boci, taci, ia un taxi acasă, şi umple stelele de la peria de WC cu sânge. Şi nu e gata Revelionu', Dumniezo ştie ce minuni îmi mai rezervă. Ajunge, că se încălzeşte berea şi se răceşte Cami. Szia.