Imi put mainile a clor.
Gata, m`am spalat.
Deci am incercat ceva azi dimineata. Nu aia, magarilor! Am incercat sa viu la firma, cu un zambet pe buze, sa zambesc pe drum. Am reusit sa zambesc pana la coltul strazii. Toata lumea se uita ciudat la mine. Normal, eram singurul care zambeam. In rest numai oameni crispati. Cum sa mai zambesc, cand toti se uitau la mine ca la un nebun? 'Ce`ai ma de zambesti, nu vezi ca s`a scumpit gazu`?' 'Nu vezi ca mie abia`mi ajung banii de medicamente, ce e asa nostim?' Am renuntat. De acolo pana la firma, am mers si eu crispat. Nu m`a bagat nimeni in seama. Am ajuns sa fim cu totii crispati, suparati, nu mai stim sa zambim, nu mai stim sa ne bucuram de viata, nu mai stim sa apreciem ce avem, conteaza doar bunastarea materiala. Un om fericit nu e cel ce are tot, ci cel care stie sa se bucure de ceea ce are. Heh, nu sunt fericit in cazul asta. Ma deprim. Nu ajunge ca in perioada asta a anului sunt deprimat, imi mai amintesc ca`s si nefericit. Bravo ma ciocoflendere, esti destept. Gata, ca numai ma inervez.
Mai e o zi.
luni, august 15, 2005
Mi-e somn
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comments:
Trimiteți un comentariu
No, da' să nu înjuraţi!