În zgomot de măsele supte

Nu m-aţi lăsat să vă zic faza, o scriu. Apropo, sunteţi cumva că nu m-aţi lăsat.
Aveam un coleg la facultă, îi zicem J, să nu se supere. Şi ăsta era din Suceava, lucra în armată. A trecut ăsta prin facultă ca... ca orice student, până la urmă. Eh, şi avea el examen la o materie, naiba ştie care, la care trebuia să facă un program. Adică să programeze. Şi, ca deobicei, cum făcea el mereu, a luat de la altcineva programul. Şi s-a dus la profă. Cu el. Şi se uită profa prin cod, se uită la J, se mai uită la cod, şi-l întreabă 'Tu l-ai făcut?' 'DA!' 'Ciudat, de unde eşti?' 'Suceava!' (deh, se mândrea cu asta) 'Ştii limba maghiară?' 'Nu' 'Hm, şi de ce comentariile din cod sunt scrise în limba maghiară?'. Nu ştiu dacă a luat sau nu examenul, dacă l-a luat vai de ea facultate. Na, am zis faza!

Mă uitam cu George la 'Noi cei din linia întâi' aseară, la o bere. Şi la sfârşit, o voce total necunoscută ne povesteşte despre război. Şi despre pierderile umane. 'Dintr-un efectiv de 12.000 de soldaţi români, am pierdut 42.000'. Deci le-am rămas datori cu 30.000. Nu-i nimic, le-am trimis câteva milioane de moldoveni la cules de căpşuni, ne-am revanşat. Hai hai, că şi în război am mai furat, ce naiba, că erau şi pe atunci Trifi.

P.S. Io cu conştiinţa mea :
- Cumpără-i mă lui Cami o floare
- Da' n-am bani
- Ete p*la, fură una!
- Nu eşti tu proastă degeaba!
- Eu nu, tu da!